
.
‘Na vota u munnu nun c’era, nun c’era nenti. C’era tuttu scuro, ‘na notte cupa chi nu birijisi manco a jistimà. C’era sulo Dio. Ma Dio ra sulo nun ci si putija biri, nun c’era manco ‘n’anima pi scangià quattro parole. Pi scaccià a malincunia, pinzaja: mo fazzo u munnu, cusì stago in cumpagnia. Si frisculiairi i mani, hjuhhiaja forte e subitu ci furono tante cose belle: sole, luna, stiddi, cilo, terra, mari e li chianti chi hjuri e frutti. Mancavano però animali e crisitiani. Si frisculiaja nata voto i mani, hiuhhiaja forte e nta nu lampu u munnu fu chjino ri bestie ri tutti i tipi: animali ‘n cilo, animali ‘n terra, animali ‘ntu mare.
J’erano però tutti senza nome.
“Come fazzo a li chiamà? N’agghja rà nu nome”, rissiri u Patriterno.
E cuminciaja: tu si picura, tu si crapa, tu si vacca, tu, si zimmaro, tu si ‘nzirra, tu si crochiciu, tu si cuccuvedda, tu si mappapano, tu si culinucila, tu si cavaddu, tu sì ‘ncidda, tu sì musca, tu si suricio, tu sì vommaco, tu si mulo, tu si farchetto, tu si guardapasso, tu si milogna, tu si purco … E cusì pi tutti quanti.
U ciucciu si ni stava tranquillo ‘mbruscinato ‘nterra ‘nta nu campo. Quanno ni rissini cu Signuru stava denno u nome a tutti quanti, addirizzajri i ricchie e subbito scappaja.
“Patitè, e j’io comi mi chiamo?”.
“U nomi tuia j’è “ciuccio”.
Tutto contento si ni turnajri a mangià eriva. Nun avija fatto manco cinto passi e si firmaja, trucculianno a capu. Nun si ricurdava chiù u nome chi n’avia dato u Signuri. Vutajr’arritu.
“Chi c’è?” rissiri u Patriterno, cu tutta a santa pacinzia.
“M’agghju scurdato u nomi mio.”
“Ciuccio, u nomi tuia j’è ciuccio. Mi raccumanno, nun tu scurdà, tenisi a catarozza grossa e biri ri tu ricurdà”.
U ciucciu si ficia ‘na risata e ripigghiair’a via ri l’eriva. Camina camina, ogni tanto mangiava nu vuccunu u latu ra via e si facija na cantata. Mangenno e cantenno però si scurdaja ra nuvo u nome. Vutajr’arrito, ca faccia vrigugnusa e a cura tra li gammi.
“Signuri mio, m’aja pirdunà; m’agghju scurdato u nome n’ata vota”.
U Patriterno, pacinzia ni tena tanta, ma certe vote a perda, e quannu a perda su guai. U pigghiaja pi ricchie e tira ca ti tira, tira ca ti tira ni grirraja: “Ciuccio! Ciuccio! Ciuccio! U nomi tuia j’è ciuccio!”
Lu tirari chi ficia lu Signuri cu tutta a nervatura tisa, i ricchie s’allungarono. E longhe ni rimasiru.
Pi quisso i ciucci nustri tenini i ricchie longhe.
Anzi, ancora goi a guno, ma soprattutto a quarche scularo vacabbunno, chi s’è scurdata ancuna cosa, pi na fa ricurdà ni tirano i ricchie.